Articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Articulația ulnară a tratamentului de gradul II

articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Dintre acestea, tunelul cubital este cel mai frecvent implicat. Alte localizări anatomice care pot duce la compresia nervului ulnar, în afară tunulului cubital, sunt: radiculopatia C8 sindromul de coastă cervicală superioară compresia la trecerea prin canalul Guyon [2] [3].

Coxartroza: cauze, simptome si metode de tratament

Un studiu efectuat pe cadavre a arătat că ligamentul care delimitează tunelul cubital prezintă mai multe variante anatomice şi astfel a fost împărţit în patru categorii: tipul 0 - retinacul absent condiţie care creşte riscul de subluxaţie a nervului tipul Ia - retinacul prezent, lax în extensie şi tensionat în flexie completă tipul Ib - retinacul prezent, tensionat în flexie grade tipul II - în care retinaculul este o structură musculară [4].

Aceste variante anatomice explica de ce unii pacienţi sunt mai predispuşi să dezvolte sindrom de tunel cubital decât alţii. Sindromul de tunel cubital presupune lezarea nervului ulnar prin mai multe mecanisme cum ar fi compresia, elongarea şi fricţiunea. Compresia este principalul mecanism de lezare a nervului ulnar în neuropatia periferică.

Nervul poate fi lezat prin compresie directă sau indirectă, prin afectarea vasului de sânge care iriga nervul ulnar şi care determină astfel o ischemie locală compresia arterei suprima fluxul de sânge la nivelul nervului. În plus, studiile au arătat ca fibrele mielinizate sunt mai predispuse la compresie decât fibrele nemielinizate.

articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Factori predispozanţi pentru dezvoltarea sindromului de tunel cubital 1. Diabetul zaharat Persoanele cu diabet zaharat sunt mai predispuse să dezvolte sindrom de tunel cubital; se ştie de altfel că una din complicaţiile diabetului zaharat este neuropatia, adică afectarea senzitivo-motorie a nervilor periferici.

Prezenţa diabetului zaharat creşte riscul de compresie nu numai prin prin leziunile microvasculare microangiopatia caracteristică diabetului zaharat induce ischemie localăci şi prin faptul că interfera cu metabolismul intrinsec al nervului.

Factori profesionali Practicarea unor meserii sau sporturi sau efectuarea unor sarcini care presupun compresia nervului ulnar constituie un alt factor predispozant pentru apariţia sindromului de tunel cubital. Există studii care arată ca factorii de risc majori pentru sindromul de tunel cubital sunt obezitatea şi efectuarea unor sarcini repetitive ce implică iritarea nervului ulnar la nivelul articulaţiei cotului.

Semnele şi simptome Articulația ulnară a tratamentului de gradul II de tunel cubital se manifestă prin pierderea sensibilităţii la nivelul degetelor IV marginea ulnară şi V. De regulă, primul simptom invocat de pacienţi este amorţeala sau senzaţia de furnicături la nivelul degetelor IV şi V.

Ulterior, pe măsură ce afecţiunea progresează, apare şi o impotentă funcţională la nivelul mâinii; pacientul scapa obiectele Anghinare în tratamentul articulațiilor mână sau nu are forţă necesară pentru a apuca un obiect muşchii interosoşi de la nivelul mâinii fiind inervaţi de nervul ulnar.

Semnele asociate sindromului de tunel cubital sunt semnul Froment care implică flexia degetelor IV şi V şi semnul Warternberg care presupune abducţia degetelor IV şi V [3].

La inspecţia articulaţiei cotului în extensie se poate constata o deformare în valgus, care poate fi secundară unei fracturi mai vechi. De asemenea, o fractură supracondilara a humerusului poate duce la o deformare în valgus a ulnei, care în timp predispune la sindrom de tunel cubital.

În compresia de canal Guyon, sensibilitatea este păstrată pe fata dorsală a mâinii; fata dorsală a mâinii este inervata de ramura cutanată dorsală a nervului ulnar care se desprinde din nervul ulnar proximal de canalul Guyon. Semnul Tinel este un test care presupune lovirea nervului ulnar la nivelul tunelului cubital este de regulă pozitiv adică apare durere sau senzaţie de furnicături la nivelul degetelor IV şi V. Un alt test sugestiv pentru sindromul de tunel cubital constă în flexia articulaţiei cotului; testul este pozitiv dacă apare senzaţia de furnicături sau durere la nivelul degetelor IV şi V.

Scorul Mc Tratamentul articulațiilor de toamnă pentru stadializarea neuropatiei de ulnar [2] 1. Parestezii uşoare ocazionale, semnul Tinel pozitiv, slăbiciune subiectivă 2. Parestezii moderate, slăbiciune obiectivă, semn Tinel pozitiv 3.

Parestezie constantă severă, slăbiciune, atrofie musculară Investigaţii si diagnostic Diagnosticul de sindrom de tunel cubital este un diagnostic clinic susţinut de investigaţii paraclinice cum ar fi testele electrodiagnostice electromiografia cu ac, studiul conducerii nervoase etc.

Entorsele: entorsa glezna, genunchi - Simptome, tratament, recuperare

Trebuie menţionat faptul că în cazurile în care sindromul de tunel cubital este în stadiu incipient, investigaţiile paraclinice pot fi normale. De aceea, informaţiile obţinute prin aceste investigaţii trebuie interpretate în funcţie de pacient. Există studii care arată că, deşi electromiografia indică o ameliorare a bolii, totuşi simptomatologia contrazice acest fapt.

Testele electrodiagnostice Testele electrodiagnostice includ studiile de conducere nervoasă şi electromiografia cu ac. Electromiografia cu ac poate evidenţia fibrilaţie, o recrutare scăzută şi anormalităţi în configurarea potenţialului de acţiune articulația ulnară a tratamentului de gradul II. Testele imagistice Radiografia articulaţiei cotului este indicată atunci când există un traumatism în antecendente; în această situaţie, poate pune în evidenţă osteoartritavalgus sau o calcificare a ligamentului colateral medial.

Ecografia şi rezonanţă magnetică nucleară pot fi utile atunci când se suspicionează anumite cauze ale neuropatiei periferice de ulnar, cum ar fi neurinoame sau anevrisme de artera ulnara în canalul Guyon.

Neuropatia ulnara - paralizia nervului ulnar

Aceste investigaţii nu sunt utilizate de rutină în diagnosticul sindromului de tunel cubital [2]. Tratament Tratamentul sindromului de tunel cubital poate fi de tip conservator sau de tip chirurgical.

articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Un rol important îl are şi educarea pacientului care trebuie instruit să evite activităţile care pun în tensiune articulaţia cotului cum ar fi statul sprijinit pe coate. Într-un studiu efectuat pe 24 de pacienţi diagnosticaţi cu sindrom de tunel cubital care au refuzat tratamentul chirurgical, s-a arătat că la jumătate din pacienţi simptomatologia s-a ameliorat pe parcursul perioadei de urmărire, iar aceasta ameliorare a fost confirmată de studiile de conducere nervoasă [2].

De regulă, tratamentul conservator sau chirurgical este ales în funcţie de severitatea simptomatologiei; iniţial se tentează un tratament conservator repaus, evitarea poziţiilor vicioase şi, dacă simptomatologia nu se remite, atunci se indica tratamentul chirurgical.

FHb

Tratamentul chirurgical În ceea ce priveşte tratamentul chirurgical, există mai multe tehnici; chirurgul poate opta pentru una sau alta în funcţie de preferinţe, de experienţă etc. De fapt, alegerea unei tehnici rămâne controversată pentru că fiecare din aceste tehnici prezintă avantaje şi dezavantaje. Tehnicile descrise sunt: decompresie simplă in situ, prin chirurgie clasică sau endoscopic epicondilectomie mediala şi decompresie simplă transpozitie anterioară a nervului ulnar subcutanat, submuscular, intramuscular Chiar dacă nu există un consens în literatură de specialitate în ceea ce priveşte tratamentul chirurgical optim pentru sindromul de tunel cubital, opţiunea pentru o strategie chirurgicală sau alta se face în funcţie de pacient.

articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Intervenţia chirurgicală presupune efectuarea unei incizii longitudinale de aproximativ 2,5 cm de-a lungul tunelului cubital cu eliberarea ligamentului Osborne şi expunerea nervului ulnar între marginea mediala a olecranului şi epicondilul medial. Este de preferat ca incizia să fie efectuată la nivelul epicondilului medial pentru a nu leza nervul cutanat antebrahial media [5].

Articulația ulnară a tratamentului de gradul II

Se practică disecţia ţesutului subcutanat cu grijă pentru că orice leziune la nivelul fibrelor nervoase poate favoriza dezvoltarea unui neurinom dureros. După disecţia şi expunerea nervului, există două opţiuni: fie simplă decompresie in situ a nervului ulnar, fie decompresia şi transpoziţia anterioară a nervului.

Se poate practica, pe lângă decompresia in situ a nervului, şi o epicondilectomie medială epicondilul medial fiind considerat o cauză posibilă a compresiei. Studiile efectuate privind decompresia in situ a nervului au arătat că această intervenţie are rezultate mai bune la femei decât la bărbaţi şi că luarea în greutate postoperator este asociată cu un prognostic mai prost [2]. Epicondilectomia mediala permite decompresia tunelului cubital şi are articulația ulnară a tratamentului de gradul II că poate fi efectuată fără o disecţie excesivă şi o devascularizare a nervului ulnar.

Dezavantajul constă în faptul că această intervenţie poate determina o serie de complicaţii cum ar fi: instabilitate a articulaţiei cotului slăbiciunea muşchilor flexori-pronatori durere articulara, etc.

articulația ulnară a tratamentului de gradul II

De aceea, s-a recurs la o epicondilectomie parţială sau minimă a epicondilului medial [6]. Decompresia şi transpoziţia anterioară a nervului ulnar presupune o eliberare şi expunere completă a nervului ulnar. Odată transpozat, nervul ulnar poate fi plasat submuscular, intramuscular sau subcutanat.

Artroza cotului tratamentului gradului II. Рубрика: Artroza de grad a articulațiilor șoldului

Această intervenţie comporta anumite riscuri pentru că decomprimarea şi expunerea completă a nervului pot determina nevrita ischemică prin afectarea circulaţiei nutritive a nervului vasa vasorum [5]. De asemenea, această intervenţie poate determina o compresie secundară a nervului ulnar la nivelul ligamentului Struthers sau septului intermuscular medial pentru a evita acest risc, aceste structuri pot fi incizate în acelaşi timp articulația ulnară a tratamentului de gradul II.

De aceea, unii chirurgi prefera primul tip de intervenţie decompresia în situ deoarece este asociat cu un risc mai mic de complicaţii [5].

Spre deosebire de chirurgia deschisă, decompresia endoscopică are avantajul că implică o incizie şi deci o cicatrice mult mai mică, însă cu toate acestea nu este practicată pe scară largă deoarece prespune un echipament şi o pregătire specială a chirurgului. Eşecul tratamentului chirurgical se poate datora fie unei decompresii inadecvate fie unei compresii iatrogene fie din cauza unor întinzând articulații dureroase cum ar fi lezarea iatrogenă a nervului ulnar.

Asevedeași